The Imitation Game sau The King’s Speech 2

The Imitation Game, un film mega, laudat care a fost lansat anul trecut, dar ajunge la noi si in aproape tot restul lumii abia acum… da… frumos filmul, frumos, dar se putea muuult mai bine.

1798051_598924696878404_5738359629427610887_n

Pentru ca acum doua postari am vorbit despre Birdman si pentru ca filmul acela ne aduce aminte de tumultul procesului creativ, mai intai sa stabilim un lucru: DA! The Imitation Game este un film ce merita vazut in cinematograf. De ce? Pentru ca e ilegal sa il iei de la pirati! DAIA!

Dar serios, pelicula semnata Morten Tyldum (un regizor recunoscut pentru multe alte filme… precum… niste chestii norvegiene semi obscure), produs de The Weinstein Company (bajetii care au produs The King’s Speech) si cu o distributie interselara (nu, nu va ganditi la Matthew McConaghey) este doar ok. Ii avem pe preacidul si efervescentul Benedict Bumberbatch (BBC Sherlock, Star Trek: into Darkness, vocea dragonului din the Hobbit), pe Tywin Lanister… ermm… pardon… vroiam sa spun Charles Dance, Keira Knightly, Mark Strong, unul din ceilalti hobiti din Lord of the Rings etc.

ss4

Povestea este interesanta… suntem in al doilea razboi mondial… chestii se intampla… razboi, pericole, pierderi, inventia primului calculator, moartea disgratioasa a unuia dintre cei mai mari savanti ai planetei, nimicuri dastea.

Si… cam aici intervine problema, in sensul ca The Imitation Game incearca sa imite (haha, gluma buna, haha) formula deja stabilita de the King’s Speech. Ambele filme au loc in Marea Britanie in timpul celui de-al doilea razboi mondial, ambele urmaresc viata unei personalitati care a influentat masiv decursul razboiului, abele sunt semi biografii ale unui barbat traumatizat in copilarie care invata sa se adapteze la conditiile de… lucru impuse de razboi, ambele filme sunt lipsite de tensiune reala (pentru ca stim cum se termina al doilea razboi mondial), ambele fac efortul de a ilustra ca milioane de vieti depind de reusita protagonistilor si… lista poate continua.

Ce ma oftica mult mai tare este ca filmul putea sa fie mult mai interesant.

De ce? Pentru numele lui Dumnezeu, de ce nu vedem mai mult din partea tragica a povestii, cea in care Alan Turing este condamnat la castrare chimica pentru ca era homosexual, pentru mai mult de 15 minute din intregul film. Si spun asta pentru ca Alan Turing era si el un nene asa… care a inventat primul calculator si a semi-castigat razboiul pentru aliati si a carui geniu a facut posibil ca voi sa cititi ineptiile subsemnatului prin intermediul computerul personal, tabletei sau telefonului mobil.

In realitate, Alan nu a fost condamnat la castrare chimica pentru ca era homosexual, Doamne fereste! In realitate, Alan Turing a fost acuzat de spionaj, apoi autoritatile locale au aflat din intalmpare ca era homosexual, apoi a fost condamnat la castrare chimica sau inchisoare  (el a ales castrare) apoi s-a sinucis la doi ani dupa inceperea tratamentului. Si toate astea nu pentru ca era homosexual, ci pentru ca, Pam Pam, in opinia autoritatilor respective, Turing s-a folosit de intelectul sau superior si educatia lui de bajet elitist de facultate sa corupa mintea unui tanar domn de doar 19 anisori.

Mie mi-ar fi placut sa vad mai mult viata lui Alan in timpul razboiului rece, decat in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Inteleg importanta si efortul construirii primului calculator din lume, dar povestea este spusa in asa fel incat… pur si simplu ma lasa rece (haha, gluma buna, haha),dar asta este doar parerea mea.

5

Booon! Benedict joca foarte bine rolul lui Alan, dar lipseste consistenta unei psihologii bine definite. Uneori e curajos, uneori e geniu neinteles, uneori e un Sheldon din Big Bang Theory dar mai functional. Cred ca absenta unui comportament omogen tine mai mult de lipsa de experienta a regizorului. Probabil ca veti spune „dar, poate ca vroiam sa sublinieze evolutia personajului si cuvinte, cuvinte, cuvinte”. Nu cred. singurul moment in care regizorul face un efort constient sau vizibil de conturare a unei schimbari de atitudine din partea lui Alan este in scena in care acesta imparte mere colegilor si acestia brusc il accepta… adica 10 secunde amarate.

Dar simt ca ponegresc prea mult filmul si nu vreau sa ma intelegeti gresit. The Imitation Game este un film bun ce merita vazut, macar odata, si pentru care merita sa mergeti la cinema. Singurul esec al filmului este acela ca incearca prea mult sa repete formula The King’s Speech, neacordand astfel atentia cuvenita elementelor care i-ar fi conturat o identitate proprie, demna de luat in considerare.

Verdictul este doua pungii medii de pop-corn cu sare (nu caramel, niciodata caramel) si o sticla mare de apa plata. The imitation game merita vazut dar nu merita Oscarul.

Ati vazult filmul? Cum vi s-a parut?

P.S. – daca v-a placut de Alan Turing, va mega recomand BBC The Secret Life of Chaos 😉

Un gând despre „The Imitation Game sau The King’s Speech 2”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s